Am ajuns sa ma intreb daca doar mie mi se intampla chestii de genu ;))
Intr-o zi chiar cu soare as zice ...am iesit in oras (dupa cum nu obisnuiesc...) cu un motiv bine intemeiat: sa ii trimit pachetul lu' fratemiu. Cum imi lipsea cheful am luat o cu mine pe cea mai buna prietena a mea (se stie :P ). Am ajuns cu pachetul la destinatie, totul linistit, frumos insa avea sa fie doar linistea dinaintea furtunii.
La intoarcere, undeva la jumatatea drumului spre casa incep o discutie interesanta cu prietena de care va ziceam. O discutie cu si despre ciocolata..;)) tipic pt mine ati zice nu:) insa nu e chiar asa ...oricum cand ne asteptam mai putin un "domn" (trecut de prima tinerete ) intra putin in discutie. Vroiam sa ii spun ca nu e frumos sa asculti conversatiile celor din jur insa daca nu aflase pana la varsta asta..e un om pierdut. Oricum amuzant la inceput omul ma contrazis cum ca ciocolata face bine, da energie alea alea ..(pana acum un adevarat filozof ce sa spun)iar eu ca o fata civilizata ce sunt i-am ascultat atenta parerea crezand ca ne-o impartaseste si pleaca insa ghici... nu a fost sa fie asa. Omul dornic probabil de conversatie abia se incalzea la discutie (se gandea el) de la ciocolata se ajunsese la barbati iar el deja depasea limita si putinul haz pe care il avuses la inceput se pierdu...devenind totul putin iritant. I-am aratat subtil ca dah discutia nu e tocmai interesanta insa el continua cu insistentele.
Punctul culminant si gluma cea mai tare a fost atunci cand ne-a cerut numarul de telefon (oare ce credea ..cine cu cine s-a intalnit??) Eu ma apucasem de ras iar prietena nici nu stia cum sa reactioneze. Eu crezand ca el chiar glumeste ma amuzam copios cand el...destul de serios insa cu un zambet putin cretin ma uimeste spunand ca nu...el chiar vorbeste serios. Aici am inceput sa imi pierd rabdarea si sa ii explic ca el se apropie de varsta tatalui meu insa dadea sa nu creada argumentul solid adus de mine pe motiv ca ce are numai 35 de ani (desi probabil doar privirea ma insela pe mine pentru ca ii dadeam pe putin 45) Am decis ca nu e tocmai bine sa ma razboiesc cu prostul pentru ca dadea semne ca o sa ma bata cu experienta asa ca am intram in primul magazin iesit in cale sa cautam si ciocolata care devenise intre timp marul discordiei.
In magazin alta surpriza.
Alt "domn" (alta poveste) cam de aceeasi frumoasa varsta cu precedentul imi smulge din mana ciocolata (dupa care imi curgeau ochii) si ma roaga sa o primesc drept cadou intarziat de 8 martie (am zis ca deja situatia ma depaseste...fugi de unu dai de altul) insa cum respectabilul om era putin si sub influenta alcoolului (probabil de la bomboanele cu rom) am zis sa accept bucuroasa ciocolata. Ne-am mai invartit prin magazin dupa alte chestii timp in care domnul facea furori printre clientele magazinului (mai daruise un strugurel si probabil o alta ciocolata) apoi satule de spectacol am plecat spre casa putin socata ca exista asa oameni. Probabil ca domnul respectiv nici de 8 martie nu ii daruise sotiei o ciocolata insa ..conteaza mai putin.
Probabil ca peste cativa ani o sa il ajut sa treaca strada...:)
P.S. De asta nu prea ies in oras ;)) (asta asa ca scuza)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu