Cica era Campionat de handbal...

Doar cica insa asta aveam sa aflam mai tarziu:)

Ne-am cam pregatit pentru mult asteptatul campionat insa s-a dovedit ca antrenamentele au cam fost in...zadar. Noi...echipa de handbal a liceului...bucuroase si nerabdatoare ca incepe campionatul, insa mai ales increzatoare , pregatite (atat fizic cat si psihic) am pornit bucuroase spre Targu Ocna unde avea sa se desfasoare acest minunat campionat de handbal (de ce zic minunat...o sa aflati mai incolo).

Prima surpriza a zilei a fost si cea decisiva...NU a aparut portarul nostru..de baza iar cum era de baza nu mai aveam altul secund. Insa noi...hotarate nu ne-am lasat descurajate de acest amanunt neinsemnat si am pornit spre Tg Ocna. Drumul lung si anevoios ne-a permis sa ne facem planul de bataie...sa ne imaginam deja victoria care insa...nu avea sa vina. Da cum va ziceam toate bune si frumoase pana acum. Am ajuns noi bucuroase intr-un final cu gandul ca nah Tg Ocna oras (cel putin cu titlu de oras ca restul...)langa Onesti ne gandeam noi oameni emancipati, baieti frumosi...nah noi venite din micutul nostru orasel ..insa nu degeaba se zice ca..."La pomul laudat sa nu te duci cu sacul".

Surprizele s-au tinut lant si au venit una dupa alta....Exact dupa ce am ajuns doi baieti (care in timpul ala erau la ore pentru ca acest minunat campionat s-a desfasurat intr-o miercuri) spalau buretele...(pana aici totul minunat..asa baieti mai rar ...constinciosi colo) insa unde va imaginati ca il spalau?:D La streasina ...cum zapada se topea numai buna era apa care curgea mai ceva ca la rubinet si balta de langa de spalat buretele....ma gandeam ca nah poate nu au baie insa o alta surpriza ne astepta si acolo.

Am zis sa trecem cu vederea acest mic incident si sa pornim oarecum increzatoare..mai departe. O primire calduroasa ne-a asteptat in sala si un parfum de W.C. se simtea inca de la intrare (dar astea sunt deja amanunte). Am zis nah se mai intampla poate nu era apa sau stiu eu (desi mirosul se simtea ca era statut..) am intrat insa in sala cu gandul mereu la victoria ce ne astepta.

Sala..o alta minunata surpriza. Bancile spectatorilor erau pe linia de margine iar figurile ce ne intampinau nu erau tocmai...prietenoase. Atat sala cat si oamenii aratau de parca ne-am fi intors in timp. Sala arata ca dupa razboi ... nici macar linia de mijloc nu se vedea...sa nu mai zic de linia de sapte metri, iar sala nu mai fusese spalata sa zicem de la...inaugurare (si mai au pretentia sa avem papuci de schimb...) insa iarasi ma pierd in amanunte.
Am pornit spre vestiar cu gandul sa ne facem comode, pregatindu-ne pentru meci insa ghici...
Vestiarul o alta surpriza...minunatele banci (banci...vb vine) iti agatau echipamentul si se leganau (vreau sa cred ca nu din cauza greutatii mele), cuiere pentru haine (ehe nu vrem cam multe) erau doar urmele unde au fost probabil..candva...insa cel mai minunat lucru era ca vestiarul nostru era chiar langa baie:) ceea ce ne-a cam taiat si pofta de mancare insa noi nu ne-am lasat nici macar acum descurajate. Ne-am schimbat si ne-am intors in minunata sala unde am inceput incalzirea (ca mai apoi sa aflam ca nu noi incepem insa si cand am inceput...).

Primul meci si cel deciziv as spune...a fost cam dureros. Trebuie sa recunosc ca echipa adversa era cu adevarat buna. Fetele putin mai inalte decat noi (prin putin inteleg cam..jumatate de metru) ne-au cam batut. Nu vreau sa dau vina pe portar pt ca nu era de meserie sa zic asa...noi am fost cam ametite...cel putin eu. Ca scuza as zice ca ma durea piciorul insa..puteam mai mult chiar si asa. Ne-au aratat insa cum se apara..cum se arunca la poarta...si pot spune cu mandrie ca am castigat...experienta. Scorul nu conteaza asa mult insa am luat bataie cu mult la putin:) 24 la 10 cam asa (un scor destul de bun am vazut apoi cand au jucat si celelalte echipe cu echipa asta).

Eh ne-am ridicat moralul reciproc cu gandul ca putem castiga meciul urmator insa se pare ca..nu a fost sa fie. Nici acum nu-mi dau seama cum am putut pierde cand urmatoarele 2 echipe cu care am jucat erau mult mai varza decat noi... insa diferenta cu care am pierdut a fost doar de cateva goluri. In urmatorul meci ne-au mai dat si niste veste (cica pt departajare pt ca semanau putin echipamentele...al nostru era albastru al lor rosu...dah stiu) care miroseau a...W.C. (doar nu va mira) care ce-i drept ne-au cam intoxicat insa..conteaza mai putin...

Deja in ultimul meci eram terminate (si fizic si psihic) si desi la inceput am condus meciul ...finalul a fost ceva mai tragic.(eu inca zic ca sunt multumita de prestatia mea..mai ales dupa 2 saptamani de pauza si fara antrenament...)

Galeria care a dat dovada de salbaticie m-a impresionat cel mai mult insa si baietii politicosi care ne-au oferit un loc dupa meci (auzi mai vroiam si loc...) Aveau tupeu...ca sa nu zic altfel si faceau comentarii doar cand erai cu spatele (tipic pentru secolul asta) cand ii priveai in chisori (mai glumesc si eu) nu mai ziceau nimic. Aaaa cat pe ce sa uit de minunatii arbitri si zic asa pentru ca erau cativa. Au fost foarteeee corecti (iar glumesc). Noua la depasire ne-au dat pasi... in aparare adversarele erau foarte fragile..cadeau din picoare neatinse iar in atac ne cam rupeau dar nu vedea nimeni acest lucru, avea minunata pretentie sa batem cu piciorul pe linia inexistanta nici macar aia de 9 metri nu era vizibila, iar spre sfarsitul ultimului meci era sa mai primim si un cartonas galben deoarece o coechipiera s-a accidentat si el se uita la antrenorul nostru (pt ca fiind ultimul meci ce rost mai avea sa stea asistenta...) si antrenorul a facut putina galagie...dar astea sunt iarasi amanunte.

Concluzia e ca a fost o experienta minunata. Ne-a facut sa ne gandim cat de norocosi suntem ca avem o sala muult mai performanta, bai curate, loc unde sa spalam linistiti buretele si un renume de oras mic de la care sunt asteptari mari.

Oricum bravo fetele si felicitari sunt mandra de toate si o zic la cel mai serios mod.



P.S. Poate mai mult noroc in viitorul apropiat.